Ecografia cardiacă este vizualizarea poziţiei şi funcţiei inimii prin intermediul unui ecograf.

Principiile de bază ale ecografiei cardiace sunt cele ale generării şi interpretării ecourilor similar cu principiile descrise la ecografia abdominală. Doua diferenţe majore sunt reprezentate de faptul că ecografia cardiacă examinează un organ aflat în continuă mişcare şi este protejată de cutia toracică, coastele fiind un obstacol în calea undelor sonore şi necesitând aparatură specializată pentru compensarea acestor două piedici şi pentru procesarea informaţiei suplimentare oferite de mişcarea inimii.

Pacientul se dezbracă până la brâu şi se culcă pe patul de examinare cu faţa în sus şi mâna stângă deasupra capului pentru a nu incomoda medicul în examinare. Medicul poziţionează transductorul la nivelul intervalului liber dintre coaste şi vizualizează cordul realizând şi măsurătorile care să permită o evaluare cât mai precisă a funcţiei inimii. Pe parcursul examinării poate fi necesară schimbarea poziţiei persoanei supuse examinării pentru obţinerea unei imagini optime în vederea măsurătorilor. La terminarea examinării se scrie un rezumat al examinării şi valorile măsurate cu această ocazie pentru transmitere spre medicul curânt.